Pentru totdeauna

Caţiva papuci aruncaţi pe jos,
Un pachet de ţigări irosit,
O lamă ce trece prin os
şi chipul ce nu demult eu l-am iubit.

Cămaşa mea preferată,albă
Stă acum uitată pe patul rece
Nu mai este nimeni in casă,
Nici un suflet nu mai trece.

Tabloul ce el mi l-a pictat,
Stă agăţat pe peretele inclinat,
iar eu timidă il privesc...
dar in figură nu mă mai regăsesc.

Perdele negre sunt date la o parte,
Razele de soare intrand in casă
imi inundă chipul ca scrisul intr-o carte,
iar eu mă intind obosită pe masă.

Paharul spart imi aminteşte de ce a fost,
şi cat a fost de prost.
Cum dintr-un nimic ne-am certat,
Cum un nimic ne-a separat şi
Cum cu sange s-a lăsat.

Intinsă privesc pereţii loviţi,
Inchid ochii şi mă gandesc…
la un gest absolut prostesc.

Trezită de un pumn in uşă
tresar uimită...
stă chiar el in mijlocul holului
dar eu fiind rănită…
mă joc cu ura focului.

Sar şi cu putere il lovesc,
Mainile din incheieturi imi trosnesc...
el mi le opreşte şi mi le sărută..
şi ochii in ochii mei şi mută.

In braţe mă ţine acum,
vorbim să vedem pe ce drum
o vom lua de acum incolo,
căci impreună vom pleca
departe..undeva.