Innebunesc grav!

Strigăte de ajutor
Urletele vin din sufletul meu,
Nu este imaginaţia mea cea care o ia razna,
Ci eu cu toată fiinţa!
Mă lamentez la fiecare lucru mic pe care il observ,
Mă indrăgostesc de imaginea ideala a vieţii,
Este imposibil să mai trăiesc in intuneric,
Trebuie să reuşesc să creez ceva ideal,
Ceva atat de genial,
Incat să intru in istoria modernă,
Să reuşesc să clachez pe oricine,
Să reuşesc să găsesc rime,
Si să reuşesc să mă regăsesc pe mine !

Aşa că strig cat mă ţin plămanii,
E adolescenţa care intervine!
Sunt nervii intinşi la maxim
Si adrenalina care nu se mai termină,
Am prea multă viaţă,
Prea mult suflet pus in tot ceea ce fac !
Trăiesc şi innebunesc pe zi ce trece,
Că realizez că timpul prea repede trece.