Silueta sa se remarca in viziunile mele
Vocea era la fel cum visam eu candva,
Singurul lucru ce ii lipsea,
Era insăşi viaţa.
M-am ataşat de ea,m-am indrăgostit de acela care nu exista.
M-a cuprins teama şi urlete mi-au ieşit din suflet,
Cand am inţeles cat de mult il iubesc.
Am incercat să visez din nou,
Să creez pe cineva care să existe in realitatea noastră,
Cineva pe care să-l sărut dimineaţa,
Să-l iubesc cum nimeni nu şi-ar putea imagina,
Şi totuşi a rămas doar silueta aceea in mintea mea.
Bolnavă zăcand in patul matrimonial,
Am adormit visand orizontul şi
Silueta perfectă,ideală,minunată departe,
Departe de mine şi de braţele mele deschise.
Si cand am vrut să mă trezesc,
Nu am mai reuşit,
Am simţit cum silueta mă atinge,
Cum in braţele ei ea mă cuprinde,
Şi imi era cald,
m-am zbătut să pot să mai respir,dar
am incetat să mai clipesc,
am incetat să mai trăiesc.
Am găsit trupul şi tot ceea ce căutam,
De ani intregi,eu căutam..
In visul morţii ideal,
In propria-mi moarte,
Am regăsit silueta,vocea şi dragostea eternă,
Care naivă credeam că o voi găsi in lumea efemeră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu